Instalaţii cu hidranţi de incendiu interiori Echiparea tehnică a clădirilor cu hidranţi de incendiu interiori
Echiparea tehnică cu hidranţi de incendiu interiori se realizează la:
a) clădiri închise din categoriile de importanţă excepţională A ori deosebită B;
b) clădiri înalte;
c) clădiri foarte înalte;
d) clădiri cu săli aglomerate;
e) clădiri de învăţământ sau cultură, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
(i) au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane;
(ii) au aria construită mai mare de 600 mp şi mai mult de 2 (două) niveluri supraterane;
f) clădiri pentru turism, precum şi cele cu destinaţia de cazare a elevilor, studenţilor, sportivilor, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
(i) au mai mult de 50 locuri de cazare;
(ii) au aria construită mai mare de 600 mp şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;
g) clădiri de sănătate/pentru supravegherea, îngrijirea ori cazarea/adăpostirea copiilor preşcolari, a bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
(i) au capacitatea maximă simultană mai mare de 50 de persoane;
(ii) au volumul mai mare de 2000 mc;
h) clădiri şi spaţii (o încăpere sau mai multe încăperi, inclusiv circulaţiile lor comune) pentru comerţ cu aria desfăşurată mai mare de 600 mp;
i) clădiri administrative ori de cult, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
(i) au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane;
(ii) au aria construită mai mare de 600 mp şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;
j) clădiri de sport în care se pot afla simultan mai mult de 200 de persoane;
k) clădiri şi spaţii (o încăpere sau mai multe încăperi, inclusiv circulaţiile lor comune) de producţie şi/sau depozitare cu aria desfăşurată mai mare de 600 mp şi risc mare sau foarte mare de incendiu;
l) clădiri şi spaţii (o încăpere sau mai multe încăperi, inclusiv circulaţiile lor comune) subterane, cu excepţia locuinţelor, având aria desfăşurată mai mare de 300 mp;
m) clădiri civile, cu excepţia locuinţelor şi a celor menţionate la lit. a)-l), având aria construită mai mare de 600 mp şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;
n) parcaje supraterane închise, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
(i) au mai mult de 10 autoturisme;
(ii) au peste 2 (două) niveluri;
o) parcaje supraterane deschise, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
(i) au mai mult de 50 de autoturisme;
(ii) au peste 2 (două) niveluri;
p) parcaje subterane conform prevederilor reglementării tehnice specifice în vigoare.
(2) În vederea echipării cu hidranţi de incendiu interiori, pentru clădirile cu funcţiuni mixte se stabileşte funcţiunea civilă ori de producţie şi/sau depozitare.
4.2. Enumerarea de la art. 4.1. nu este limitativă, investitorii putând stabili necesitatea echipării cu hidranţi interiori de incendiu şi pentru alte tipuri de clădiri.
4.3. În cazul clădirilor cu mai multe compartimente de incendiu, modul de echipare cu hidranţi de incendiu interiori se stabileşte pentru fiecare compartiment de incendiu în parte, iar gospodăria de apă aferentă clădirii se dimensionează astfel încât să asigure sarcina hidrodinamică necesară cea mai mare şi debitul cel mai mare.
4.4. Nu se prevăd hidranţi de incendiu interiori atunci când apa nu este indicată ca substanţă de stingere şi când stingerea incendiului se asigură cu alte substanţe de stingere: gaze inerte, spumă, abur, pulberi, precum şi la construcţiile parter, cu destinaţia de producţie şi/sau depozitare, Ia care stingerea incendiului în interior se asigură de la hidranţii de incendiu exteriori cu debitele şi presiunile necesare, cu furtun având lungimea de maxim 40 m.
Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor cu hidranţi de incendiu interiori
4.5. Hidranţii de incendiu interiori se amplasează în locuri vizibile şi uşor accesibile în caz de incendiu, în funcţie de lungimea furtunurilor şi de geometria spaţiilor protejate ale clădirii, în următoarea ordine: lângă intrări în clădiri, în case de scări, în holuri sau în vestibuluri, pe coridoare, lângă intrarea în încăperi şi în interiorul acestora.
4.6. (1) În sălile aglomerate, atunci când reţeaua interioară de alimentare cu apă a clădirii permite, se amplasează în sală un număr suficient de hidranţi de incendiu pentru a putea acţiona în fiecare punct al sălii cu cel puţin două jeturi, iar restul hidranţilor (necesari conform datelor din anexa nr. 3) se amplasează în exteriorul sălii, lângă uşi.
(2) În sălile de spectacole, atunci când distribuţia interioară a clădirii permite, se va amplasa, în sală, un număr suficient de hidranţi interiori pentru a putea acţiona în fiecare punct al sălii cu cel puţin un jet, iar restul hidranţilor necesari pentru realizarea cerinţelor trebuie să fie amplasaţi în exteriorul sălii, lângă uşi.
(3) Pe scenele amenajate ale sălilor de spectacole şi pe coridoarele de acces la scenă se prevede un număr suficient de hidranţi astfel încât să se poată acţiona simultan cu numărul de jeturi prevăzut în anexa nr. 3.
4.7. În clădirile civile înalte, definite conform reglementărilor specifice, hidranţii de incendiu interiori se amplasează numai pe coridoare, sau în încăperile tampon de acces în casele scării.
4.8. În clădirile civile foarte înalte definite conform reglementărilor specifice, se respectă următoarele:
a) hidranţii de incendiu se amplasează numai pe coridoare sau în încăperile tampon de acces în casele de scări;
b) conductele se leagă în inel şi se prevăd cu robinete de închidere, astfel încât să nu existe pericolul scoaterii din funcţiune a mai mult de 5 hidranţi pe nivel;
c) se prevăd robinete şi pe coloane, din 5 în 5 niveluri, sigilate în poziţia „normal deschis”;
d) pentru alimentarea cu apă a instalaţiei interioare cu hidranţi de incendiu, direct de la pompele mobile de incendiu, se prevede o conductă cu Dn100 mm, cu robinet de închidere, două clapete de sens şi două racorduri având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm, amplasate pe peretele exterior al clădirii, în nişe cu geam, marcate cu indicatoare la înălţimea de maximum 1.40 m de la nivelul trotuarului clădirii, racordată la conducta principală a reţelei de alimentare cu apă.
4.9. La clădirile monobloc, la care nu se poate asigura protecţia întregii suprafeţe de la hidranţii de incendiu exteriori, se prevăd hidranţi de incendiu interiori pe tunelurile speciale de evacuare.
4.10. În clădirile de producţie şi/sau depozitare hidranţii de incendiu interiori se prevăd pentru protecţia tuturor zonelor în care acest lucru este obligatoriu în condiţiile art. 4.1, compartimentate corespunzător cu elemente de construcţie rezistente la foc, potrivit reglementărilor specifice.
4.11. În clădirile închise ale depozitelor cu stive înalte (cu înălţime mai mare de 6 m), clădiri monobloc, gări, aerogări, metrou etc. se admite ca hidranţii de incendiu interiori, necesari pentru protejarea zonelor ce nu pot fi acoperite cu jeturile celor montaţi pe pereţi sau pe stâlpi, să fie amplasaţi la nivelul pardoselii sau îngropaţi în pardoseală, în cutii speciale, corespunzătoare.
4.12. Hidranţii de incendiu interiori se pot monta aparent sau îngropat, marcându-se corespunzător. Standardele de referinţă sunt ISO 3864/1,2, 3, 4 şi ISO 7010.
4.13. În lipsa iluminatului normal, identificarea hidranţilor trebuie să se facă prin iluminat de securitate pentru marcarea hidranţilor interiori.
4.14. Robinetul hidrantului de incendiu, împreună cu echipamentul de serviciu format din furtun, tamburul cu suportul său şi dispozitivele de refulare a apei, se montează într-o cutie, amplasată în nişă sau firidă în zidărie, la înălţimea de 0,80 m-1,50 m măsurată de la pardoseală până la partea superioară a cutiei.
4.15. Nişele hidranţilor de incendiu interiori nu trebuie să străpungă pereţii rezistenţi la foc, pe cei care despart încăperi cu risc de incendiu diferit sau care delimitează căi de evacuare. În cazul în care se montează în nişă, rezistenţa la foc a peretelui, după montarea nişei, trebuie să rămână neschimbată.
4.16. Hidranţii de incendiu interiori se echipează cu furtunuri semirigide sau cu furtunuri plate şi cu ţevi de refulare universale montate la extremităţile furtunurilor pentru a forma, dirija şi controla jetul de apă (standarde de referinţă SR EN 671-1 sau SR EN 671-2).
4.17. Furtunurile semirigide trebuie să aibă unul din următoarele diametre interioare: 19 mm; 25 mm; 33 mm. Diametrul nominal al furtunului plat nu trebuie să depăşească 52 mm. Fac excepţie aplicaţiile specifice care permit alte valori.
4.18. (1) Lungimea furtunului semirigid trebuie să fie de maxim 30 m.
(2) Lungimea furtunului plat trebuie să fie de maxim 20 m.
(3) Fac excepţie aplicaţiile specifice care permit alte lungimi ale furtunurilor.
4.19. Ţeava de refulare universală trebuie să permită următoarele poziţii de reglare: închidere şi jet pulverizat şi/sau jet compact. Când jetul pulverizat şi jetul compact sunt condiţionate, se recomandă să se poziţioneze jetul pulverizat între poziţia de închidere şi poziţia jetului compact.
4.20. Ţeava de refulare universală trebuie prevăzută cu un robinet de închidere a alimentării cu apă. Robinetul de închidere trebuie să fie cu supapă sau de alt tip cu deschidere lentă. Robinetul trebuie să se închidă prin acţionarea unei roţi de manevră în sens orar, iar sensul de deschidere trebuie marcat.
4.21. Pentru hidrantul interior de incendiu echipat cu furtun semirigid, tamburul trebuie dotat cu două flanşe circulare cu diametrul maxim de 800 mm şi cu sectoare interioare sau cu o bobină cu diametrul minim de 200 mm pentru furtunurile de 19 mm şi 25 mm şi cu diametrul minim de 280 mm pentru furtunurile de 33 mm. Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei sale.
4.22. (1) Suportul de furtun plat pentru hidrantul interior de incendiu, poate fi: cu tambur, cu furtun pliat de două sau cu furtun bobinat.
(2) Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei sale în aşa fel încât să permită desfăşurarea liberă a furtunului. Tamburul interior trebuie să aibă diametrul minim de 70 mm, cu o fantă largă de cel puţin 20 mm în care se aşează cuta mediană din lungul furtunului.
4.23. (1) Cutiile trebuie prevăzute cu o uşă şi pot fi echipate cu o încuietoare. Cutiile care pot fi zăvorâte, trebuie prevăzute cu un dispozitiv de deschidere în caz de urgenţă care să fie protejat cu ajutorul unui material transparent, care să poată fi spart cu uşurinţă. Robinetul de închidere cu supapă înşurubat până la capăt, trebuie poziţionat astfel încât să permită rămânerea a cel puţin 35 mm spaţiu liber în jurul diametrului exterior a roţii de manevră.
(2) Dacă dispozitivul de deschidere în caz de urgenţă este protejat printr-un geam frontal, acesta trebuie să poată fi spart cu uşurinţă, fără a exista riscul de a lăsa bucăţi sau corpuri ascuţite care să poată provoca rănirea celor care acţionează dispozitivul de deschidere în caz de urgenţă.
(3) Uşile cutiilor trebuie să se deschidă cu minimum 170 grade pentru a permite furtunului să fie mişcat liber în toate direcţiile. Pentru anumite condiţii climatice este necesar să se prevadă cutia cu găuri cu ventilare corespunzătoare.
4.24. Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, din construcţiile prevăzute cu instalaţii de apă potabilă sau industrială se poate face prin reţele separate sau comune, inelare ori ramificate.
4.25. Se prevăd reţele de distribuţie separate în următoarele situaţii:
a) la clădirile echipate cu instalaţii interioare cu sprinklere, sprinklere deschise, apă pulverizată sau ceaţă de apă;
b) la clădirile în care pentru apa potabilă sau industrială s-au utilizat reţelele de distribuţie din materiale plastice;
c) în cazurile în care presiunea necesară în instalaţiile pentru stingerea incendiilor este mai mare de 6 bar;
d) când, potrivit avizului societăţii de distribuţie a apei, nu se poate asigura debitul de apă pentru stins incendiul din conductele publice şi este necesar a se prevedea o gospodărie de apă proprie (rezervor cuplat cu staţie de pompare a apei) pentru debitul de incendiu;
e) în cazul reţelelor interioare cu hidranţi de incendiu pentru care este prevăzut timpul teoretic de funcţionare de 60 minute şi mai mult.
4.26. (1) În reţelele instalaţiilor interioare de apă pentru incendiu, separate sau comune, se folosesc numai conducte metalice.
(2) Nu sunt admise conducte din materiale plastice.
4.27. Reţelele interioare care alimentează cu apă mai mult de 8 hidranţi de incendiu pe nivel se proiectează inelare. În distribuitorul reţelei de alimentare cu apă se prevede o conductă cu Dn100 mm cu robinet de închidere, două clapete de sens şi două racorduri fixe având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea de la pompele mobile de incendiu.
4.28. Reţelele inelare de conducte se prevăd cu robinete astfel încât, în caz de avarii, să nu se întrerupă funcţionarea a mai mult de 5 hidranţi pe un nivel al clădirii.
4.29. Robinetele de pe reţelele inelare se sigilează în poziţie «normal deschis», cu excepţia cazurilor în care sunt prevăzute dispozitive de acţionare de la distanţă.
4.30. Alimentarea cu apă a hidranţilor interiori se asigură la presiunile necesare menţionate în SR EN 671-1 sau SR EN 671-2, având în vedere şi presiunile minime indicate de producător, necesare asigurării debitului hidrantului.
4.31. Pentru reducerea presiunii la valorile admise se recomandă prevederea de regulatoare de presiune locale sau diafragme, amplasate înaintea hidranţilor respectivi.
4.32. Instalaţiile cu hidranţi de incendiu interiori se proiectează şi se execută astfel încât să poată fi acţionate operativ la izbucnirea incendiului. Se admite acţionarea electrică de la distanţă pentru pornirea pompelor şi operarea robinetelor.
4.33. Toate reţelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor cu hidranţi interiori se proiectează şi se execută astfel încât să fie ferite de îngheţ, iar reviziile şi eventualele reparaţii să se poată face cu uşurinţă. Zonarea adâncimii maxime de îngheţ este prezentată în anexa 32.
4.34. (1) Spaţiile cu pericol de îngheţ trebuie să fie echipate cu instalaţii cu hidranţi interiori în sistem aer-apă.
(2) Robinetului de secţionare (electrovană) care separă conducta de alimentare cu apă de conducta uscată se montează într-un spaţiu în care se asigură temperaturi de minim 4°C.
(3)
Instalaţiile cu hidranţi de incendiu, amplasate în spaţii cu pericol de îngheţ
se echipează cu armături de golire, dispuse în imediata apropiere a robinetului
de secţionare (electrovanei).
Dimensionarea instalaţiilor cu hidranţi de incendiu interiori
4.35. Timpul teoretic de funcţionare a instalaţiei de hidranţi interiori este de:
a) 120 de minute pentru clădirile foarte înalte;
b) 60 de minute pentru clădirile închise de importanţă excepţională şi deosebită, clădirile înalte, clădirile cu săli aglomerate, parcaje subterane cu patru niveluri sau mai mult;
c) 30 de minute la parcaje subterane din categoriile P1 şi P2, definite conform reglementărilor tehnice specifice, care nu sunt echipate cu instalaţii de stingere cu sprinklere, parcaje supraterane închise cu mai mult de 10 autoturisme ori cu peste 2 (două) niveluri, parcaje supraterane deschise cu peste 2 (două) niveluri sau cu mai mult de 50 de autoturisme clădiri de producţie şi/sau depozitare care nu sunt echipate cu instalaţii de stingere cu sprinklere;
d) 10 minute pentru celelalte categorii de construcţii echipate cu instalaţie de hidranţi interiori.
(1) Numărul de hidranţi de incendiu interiori se determină ţinând seama de numărul de jeturi în funcţiune simultană, de lungimea furtunului hidrantului, configuraţia constructivă şi lungimea culoarelor de acces dintre utilaje, mobilier, agregate sau materiale depozitate.
(2) Numărul de jeturi în funcţiune simultană ai hidranţilor de incendiu interiori, în funcţie de destinaţiile şi caracteristicile clădirilor, este dat în anexa nr. 3.
(3) Jeturile simultane, trebuie obţinute de la hidranţii de incendiu situaţi pe acelaşi palier şi în acelaşi compartiment de incendiu al clădirii.
4.37.
(1) Fiecare punct din interiorul clădirii trebuie protejat cu cel puţin un jet.
(2) Prin excepţie de la alin. (1), se asigură protejarea fiecărui punct cu cel puţin două jeturi în funcţiune simultană în următoarele situaţii:
a) încăperi sau grupuri de încăperi cu risc mare şi foarte mare, precum şi la depozitele cu stive înalte (peste 6 m înălţime), care au un volum mai mare de 5.000 mc;
b) în clădiri civile (publice) înalte şi foarte înalte;
c) clădiri pentru comerţ cu volum mai mare de 5.000 mc;
d) săli aglomerate (numai sala şi, după caz, scena, depozitele şi atelierele anexe).
(3) Pentru clădirile (încăperile şi spaţiile) menţionate în anexa nr. 3, echipate cu instalaţii automate de stingere, se asigură protejarea cu un singur jet, cu excepţia clădirilor foarte înalte la care fiecare punct al clădirii să fie atins de cel puţin două jeturi simultane. Dimensionarea instalaţiei de hidranţi interiori se face după destinaţia şi caracteristicile clădirii protejate. Fac excepţie situaţiile din reglementările specifice în care este prevăzută stingerea cu mai multe jeturi, indiferent de echiparea cu instalaţii automate de stingere.
4.38.
(1) Debitele minime ale jetului compact şi pulverizat în funcţie de diametrele duzelor de refulare sau diametrele echivalente, la diferite presiuni disponibile ale apei în secţiunile de ieşire din robinetul hidrantului, pentru hidranţii de incendiu interiori, echipaţi cu furtunuri semirigide, sunt date în anexa nr. 4, iar pentru hidranţii de incendiu interiori echipaţi cu furtunuri plate, în anexa nr. 5.
(2) Valoarea presiunii în secţiunea robinetului de hidrant se verifică şi în declaraţia de performanţă, astfel încât să se asigure valorile minime ale debitului.
4.39. Presiunea minimă necesară la robinetul hidrantului de incendiu interior, trebuie să acopere pierderile totale de sarcină în furtun şi să asigure formarea unor jeturi de apă compacte sau pulverizate, cu debitele din anexa nr. 4, respectiv anexa nr. 5, în funcţie de diametrele duzelor de refulare sau diametrelor echivalente.
4.40. Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor instalaţiei de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, se determină astfel:
a) când alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori se face printr-o reţea comună cu alimentarea cu apă potabilă sau industrială, debitul de calcul se determină adăugând la debitul de incendiu al hidranţilor (stabilit conform datelor din anexele nr. 4 şi nr. 5.) debitul de calcul de apă potabilă sau industrială stabilit conform reglementărilor specifice sau prescripţiilor tehnologice, cu excepţia a 85% din debitul de calcul necesar duşurilor şi a debitului pentru spălări tehnologice şi a pardoselilor, care nu se iau în calcul;
b) când alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori se face printr-o reţea separată, debitul de calcul şi numărul de jeturi în funcţiune simultană, se determină conform datelor din anexele nr. 3, 4 şi 5.
4.41. Coloana de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori are diametrul minim constant de 2 inch (ţoli) pe întreaga înălţime. Dacă reţeaua de hidranţi de incendiu interiori este comună cu instalaţiile sanitare coloana de alimentare cu apă potabilă se racordează la partea superioară la un punct de utilizare curentă a apei, pentru a se asigura circulaţia permanentă a apei în coloană.
4.42. Dimensionarea conductelor reţelei ramificate de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori şi calculul pierderilor totale de sarcină (liniare şi locale) se efectuează mai întâi pe traseul principal de alimentare cu apă al reţelei, de la hidrantul de incendiu cel mai dezavantajat din punct de vedere hidraulic din întreaga instalaţie (amplasat cel mai depărtat pe orizontală de punctul de alimentare cu apă al reţelei şi având cota geodezică cea mai mare) spre punctul de alimentare cu apă al reţelei.
4.43. Ramificaţiile reţelei se dimensionează la presiunile disponibile ale apei din nodurile traseului principal.
4.44. În cazul în care rezultă necesitatea funcţionării simultane a două sau mai multe jeturi, se efectuează calculul hidraulic de echilibrare a reţelei, astfel încât să se asigure la hidranţii de incendiu în funcţiune simultană, debitele şi presiunile necesare pentru formarea jeturilor compacte, conice şi pulverizate.
4.45. La calculul hidraulic al reţelei inelare de conducte de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori se asigură parametrii de funcţionare în cazul sectorizării reţelei.
4.46. La dimensionarea instalaţiilor cu hidranţi de incendiu interiori, pentru clădirile civile foarte înalte, se respectă următoarele:
a) se prevăd minimum două coloane de alimentare, dimensionate astfel încât fiecare să asigure un debit de apă pentru incendiu de minim 6,3 l/s pentru clădirile cu volum de până la 50.000 mc şi de minim 8,4 l/s pentru clădirile cu un volum mai mare de 50.000 mc;
b) pe fiecare nivel se prevăd un număr de hidranţi care să asigure debitul minim de stingere, în funcţie de volumul construcţiei, amplasaţi, de regulă, unul faţă de altul la distanţe astfel încât fiecare punct al clădirii să fie atins de cel puţin două jeturi simultane, conform precizărilor din anexa nr. 3, alimentate de la coloane diferite.
4.47. Instalaţiile de hidranţi interiori pot fi alimentate cu apă, astfel:
a) direct de la grupul de pompare;
b) din reţeaua de apa de incendiu, comuna pentru alimentarea hidranţilor interiori şi exteriori, prin intermediul unui racord prevăzut cu clapeta de sens şi cu robinet de închidere sigilat în poziţia „deschis” sau cu două racorduri în cazul echipării cu mai mult de opt hidranţi pe nivel;
c) din reţeaua publică, dacă compania de apă certifică în scris funcţionarea reţelei la debitul şi presiunea necesare funcţionării instalaţiei de stingere a incendiilor.
4.48. Verificarea şi mentenanţa hidranţilor interiori se efectuează conform SR EN 671-3 sau o reglementare echivalentă.
5. Coloane uscate 5.1. Coloanele uscate sunt instalaţii fixe, rigide, montate în interiorul construcţiilor, utilizate numai de serviciile pentru situaţii de urgenţă.
5.2. Echiparea construcţiilor cu coloane uscate este obligatorie la următoarele categorii de clădiri:
a) clădiri civile înalte şi foarte înalte, precum şi la clădiri cu săli aglomerate cu mai mult de două niveluri supraterane;
b) parcaje supraterane închise sau deschise cu mai mult de 4 (patru) niveluri, precum şi la parcajele subterane conform reglementării specifice;
c) clădiri civile subterane cu aria construită mai mare de 600 mp şi cu două sau mai multe niveluri subterane;
d) construcţii de producţie şi/sau depozitare cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane.
e) clădiri de locuit colective cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane.
5.3. Echiparea construcţiilor cu coloane uscate nu exclude celelalte instalaţii de stingere cu apă a incendiilor, conform prevederilor din prezentul normativ.
5.4. Pentru alimentarea cu apă, se asigură accesul maşinilor serviciilor pentru situaţii de urgenţă în orice anotimp; distanţa de la calea de acces cea mai apropiată până la racordul de alimentare cu apă nu trebuie să depăşească 40 m.
5.5. Racordul având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea cu apă a coloanei uscate, se amplasează pe peretele exterior al clădirii şi se obturează cu un racord înfundat, la baza coloanei prevăzându-se un ventil de reţinere şi un robinet de golire. Robinetului de golire de la coloanele uscate din subsol trebuie să fie normal închis.
5.6. Racordul de alimentare cu apă al coloanei uscate se montează la loc vizibil, separat de orice alt racord, la o înălţime de maximum 1,5 m faţă de sol şi o înclinare de 45° faţă de verticală.
5.7. Pentru recunoaştere, racordul de alimentare se marchează prin indicator „COLOANĂ USCATĂ”, conform modelului prezentat în figura 5.1. (a se vedea imaginea asociată)
Figura 5.1. Indicator pentru coloanele uscate
5.8. Se instalează coloană uscată independentă pentru fiecare casă de scară a clădirii. Conducta de legătură dintre racordul pentru autospeciale şi coloana uscată trebuie să fie orizontală şi cât mai scurtă, astfel proiectată încât să asigure golirea întregii cantităţi de apă. Această conductă trebuie să treacă prin locuri accesibile din subsol sau parter, fără a traversa tuneluri de cabluri electrice, ghene ale instalaţiilor sanitare sau golul liftului.
5.9. Coloana uscată propriu-zisă se montează în zona de acces a fiecărei case de scară, în casele scărilor sau în ghenele adiacente acesteia.
5.10. Coloana uscată poate fi aparentă sau îngropată. Când se montează mascat în grosimea peretelui, acesta trebuie să aibă o rezistenţă la foc conform reglementărilor specifice.
5.11. Traseul coloanei uscate este vertical, admiţându-se, în situaţii justificate tehnic, deviaţii locale.
5.12. Pentru recunoaştere, punctele de alimentare şi racordul se marchează corespunzător. Standardul de referinţă este ISO 3864/1,2, 3, 4 şi ISO 7010.
5.13. Coloanele uscate au diametrul de 75 mm şi racordurile pentru furtun având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 45 mm, pe fiecare nivel al clădirii.
5.14. Pe fiecare nivel, înaintea racordului pentru furtun, se prevede un robinet. Racordurile pentru furtun se amplasează pe casa scării sau în zonele de acces la scări, în funcţie de construcţie, astfel încât să poată servi fiecare nivel. Înălţimea maximă de montaj a racordurilor pentru furtun este de 1,5 m faţă de pardoseală.
5.15. Este necesar să existe spaţiu suficient pentru racordarea furtunurilor şi manevrarea robinetelor.
5.16. Racordurile pentru furtun se pot monta aparent sau îngropat. Ele se marchează cu inscripţia: „RACORD INCENDIU”, conform modelului prezentat în figura 5.2. (a se vedea imaginea asociată)
Figura 5.2. Indicator pentru racordurile pentru incendiu de la coloanele uscate
5.17. Se menţionează în proiect că presiunea de încercare a coloanelor uscate este de 1,5 ori presiunea de regim dar minimum 16 bar.
5.18. Coloanele uscate se execută din ţevi metalice protejate anticorosiv.