Hidranti exteriori

6. Instalaţii cu hidranţi de incendiu exteriori Echiparea tehnică cu hidranţi de incendiu exteriori

  (1) Reţelele de distribuţie a apei din centrele populate (localităţi) trebuie să fie echipate cu hidranţi exteriori, care trebuie să asigure condiţiile de debit şi presiune necesare stingerii incendiilor, potrivit prevederilor prezentului normativ şi celorlalte reglementări tehnice referitoare la instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor, după caz.

   (2) În cazurile în care, conform avizului regiei/societăţii furnizoare de apă din centre populate (localităţi), reţelele nu asigură satisfacerea condiţiilor de debit şi presiune, se prevede rezervă de apă pentru incendiu, dimensionată conform art. 13.31 din prezentul normativ.

  (3) Necesarul de apă pentru stingerea incendiilor la construcţiile precizate la alin. (2) poate fi asigurat prin extinderea reţelei de distribuţie din centrul populat (localitate), din reţelele de distribuţie şi rezerva proprie sau numai din rezerva proprie.

  (4) Echiparea tehnică cu hidranţi exteriori se realizează la:

a) clădiri închise din categoriile de importanţă excepţională A ori deosebită B;

b) clădiri înalte;

c) clădiri foarte înalte;

d) clădiri cu săli aglomerate;

e) clădiri de sănătate/pentru supravegherea, îngrijirea ori cazarea/adăpostirea copiilor preşcolari, persoanelor în vârstă, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

  (i) au capacitatea maximă simultană mai mare de 100 de persoane;

  (ii) au peste 2 (două) niveluri şi aria construită mai mare de 600 mp;

f) clădiri de cultură sau învăţământ, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

  (i) au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane;

  (ii) au mai mult de 2 (două) niveluri supraterane şi aria construită mai mare de 600 mp;

g) clădiri de sport în care se pot afla simultan mai mult de 300 de persoane;

h) clădiri de comerţ, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 1.250 mp;

i) clădiri administrative sau de cult, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

  (i) au capacitatea maximă simultană mai mare de 200 de persoane;

  (ii) au mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane şi aria construită peste 600 mp;

j) clădiri pentru turism, precum şi cele cu destinaţia de cazare a elevilor, studenţilor, sportivilor, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

  (i) au mai mult de 100 de locuri de cazare;

  (ii) cu aria construită mai mare de 600 mp şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;

k) clădiri montane sau din Delta Dunării, cu capacităţi mai mari de 150 de locuri de cazare şi mai mult de 4 (patru) niveluri supraterane;

l) clădiri de producţie şi/sau depozitare, cu risc mare sau foarte mare de incendiu şi volumul peste 3.000 mc;

m) depozite deschise pentru materiale sau substanţe combustibile, cu aria construită mai mare de 1.200 mp;

n) parcaje subterane, potrivit reglementării specifice;

o) parcaje supraterane închise, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

  (i) au mai mult de 10 autoturisme;

  (ii) au peste 2 (două) niveluri;

p) parcaje supraterane deschise dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

  (i) au mai mult de 50 de autoturisme;

  (ii) au peste 2 (două) niveluri;

q) clădiri civile subterane, cu excepţia locuinţelor, având aria desfăşurată mai mare de 800 mp;

r) clădiri civile, cu excepţia locuinţelor, având un volum mai mare de 10.000 mc.

  În vederea echipării cu hidranţi de incendiu exteriori, pentru clădirile cu funcţiuni mixte se stabileşte riscul de incendiu şi funcţiunea civilă ori de producţie şi/sau depozitare.

  6.2. (1) Pentru categoriile de construcţii precizate la art. 6.1 alin. (2), amplasate în intravilanul sau extravilanul centrelor populate (localităţilor) care nu sunt echipate cu reţele de alimentare cu apă, stingerea din exterior a incendiilor se asigură din gospodării proprii de apă şi reţele de distribuţie prevăzute cu hidranţi, alcătuite şi dimensionate corespunzător prezentului normativ.

  (2) Hidranţii de incendiu exteriori nu sunt obligatorii pentru protecţia construcţiilor menţionate la art. 6.1 alin (4) amplasate izolat (la mai mult de 500 m de zone construite) şi care nu sunt echipate cu instalaţii de alimentare cu apă, precum şi la construcţii izolate de producţie sau depozitare cu arii construite sub 2000 mp şi maximum două niveluri. În asemenea situaţii trebuie să se asigure posibilităţi de alimentare cu apă a pompelor mobile de intervenţie din surse naturale învecinate (râuri, lacuri, fântâni) sau din rezervoare (bazine).

  (3) Reţelele de alimentare cu apă ale condominiilor cu peste 20 de unităţi individuale, definite potrivit legii locuinţei, care nu sunt racordate la reţele de alimentare cu apă a localităţilor, se prevăd cu hidranţi de incendiu exteriori.

  Soluţii tehnice de realizare şi montare a instalaţiilor cu hidranţi de incendiu exteriori

  6.3. (1) Hidranţii exteriori pot fi subterani sau supraterani;

  (2) Montarea cutiei obturatorului hidranţilor exteriori se face sub limita de îngheţ, conform anexei 32, măsurată de la partea superioară a cutiei până la suprafaţa terenului amenajat.

  6.4. Conductele pe care se amplasează hidranţii de incendiu exteriori au următoarele diametre minime:

  a) 100 mm pentru hidranţii Dn 80 mm, standarde de referinţă SR EN 14384 sau SR EN 14339;

  b) 150 mm pentru hidranţii Dn 100 mm, standarde de referinţă SR EN 14384 sau SR EN 14339;

  c) 250 mm pentru hidranţii Dn 150 mm, standard de referinţă SR EN 14384.

  6.5. Hidranţii de incendiu exteriori se dotează cu accesorii pentru trecerea apei în funcţie de scenariul de securitate la incendiu pentru situaţiile cele mai defavorabile, adoptate în proiect (la clădirea sau compartimentul de incendiu cu debitul cel mai mare, intervenţie la nivelul cel mai înalt etc.).

  6.6. Pentru reţele a căror presiune nu poate asigura intervenţia directă, utilajul, accesoriile şi materialul de intervenţie se păstrează la serviciul privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă, acolo unde aceste servicii sunt constituite, astfel încât să poată fi utilizate în caz de incendiu.

   6.7. Reţelele exterioare de alimentare cu apă la care debitele şi presiunile disponibile asigură posibilitatea intervenţiei directe în caz de incendiu, de la hidranţii de incendiu exteriori, se dotează cu accesorii în conformitate cu normele de dotare. Aceste accesorii pot fi păstrate în cutii fixate pe pereţii construcţiilor sau pe cărucioare mobile adăpostite în încăperile serviciului de pompieri.

  6.8. Jeturile de apă realizate cu ajutorul hidranţilor de incendiu exteriori trebuie să atingă toate punctele clădirilor (obiectivelor) protejate, considerând raza de acţiune a hidranţilor în funcţiune cu lungimea furtunului de:

  a) maximum 120 m la reţelele de alimentare cu apă la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi;

  b) 150 m în cazul folosirii motopompelor şi 200 m în cazul folosirii autopompelor.

  6.9. Hidranţii de incendiu exteriori se amplasează la o distanţă de minimum 5 m de pereţii exteriori ai clădirilor pe care le protejează.

  6.10. (1) Hidranţii de incendiu exteriori racordaţi la reţelele la care presiunea apei se asigură cu ajutorul pompelor mobile, se amplasează la cel mult 2 m de marginea căilor de circulaţie.

  (2) Hidranţii de incendiu exteriori racordaţi la reţelele de alimentare cu apă, ce se montează în spaţiile verzi ale ansamblurilor de locuinţe (reţele de serviciu), pot fi amplasaţi la o distanţă de maximum 6m de la marginea căii de circulaţie.

  (3) Hidranţii de incendiu exteriori racordaţi la reţelele de alimentare cu apă care au presiune suficientă pentru asigurarea intervenţiei directe (fără ajutorul pompelor mobile) se pot monta şi la distanţe mai mari faţă de calea de circulaţie.

  (4) Hidranţii de incendiu subterani, nu se montează sub carosabilul străzilor.

  (5) Se interzice acoperirea hidranţilor subterani cu asfalt sau orice alte materiale care conduce la imposibilitatea identificării sau utilizării acestora.

  6.11. Hidranţii de incendiu subterani, care nu sunt montaţi sub trotuare pavate, se fixează în blocuri de beton. În toate cazurile în care este posibil se recomandă montarea hidranţilor de incendiu supraterani.

  6.12. Poziţia hidranţilor de incendiu exteriori şi a căminelor de vane pentru instalaţii de incendiu se marchează prin indicatoare. Standardul de referinţă este ISO 3864/1,2,3, 4 şi ISO 7010.

  6.13. Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu exteriori se poate face prin unul din următoarele sisteme:

  a) din reţele la care presiunea apei permite intervenţia la stingerea incendiului, cu linii de furtun racordate direct de la hidranţi. Acest sistem se recomandă să se prevadă atunci când incendiul poate evolua rapid datorită combustibilităţii elementelor de construcţie şi a materialelor utilizate sau depozitate (depozite de cherestea, paie, stuf, lichide combustibile etc.), precum şi în cazul când nu se dispune de suficient personal şi de utilaje mobile de intervenţie;

  b) din reţele la care presiunea apei la hidranţii de incendiu exteriori (măsurată la suprafaţa terenului) nu permite stingerea incendiului fără pompe mobile de intervenţie. La aceste reţele presiunea apei nu trebuie să fie mai mică de 0,7 bar.

  6.14. Se admite asigurarea cu apă direct din bazine, rezervoare şi alte surse naturale cu ajutorul pompelor mobile de stins incendiu (autopompe sau motopompe) din dotarea serviciului propriu de pompieri pentru:

  a) construcţii şi instalaţii de producţie şi/sau depozitare cu risc de incendiu mare, mijlociu şi mic cu suprafaţa incintei mai mică de 20 ha şi care necesită pentru stingerea incendiilor din exterior un debit de apă de cel mult 20 l/s.;

  b) depozite de material lemnos situate în afara incintelor de producţie sau a centrelor populate, care necesită pentru stingerea incendiilor din exterior un debit de apă de maximum 35 l/s.;

  c) grupuri de clădiri cu maximum 5000 locuitori;

  d) colonii de cazare temporară pentru maximum 1000 locuri.

  6.15. Atunci când este indicat din punct de vedere tehnico-economic şi al protecţiei împotriva incendiilor, se poate adopta un sistem combinat de reţele sau reţele şi bazine (rezervoare).

  6.16. (1) Racordurile fixe ale hidranţilor de suprafaţă trebuie să aibă cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm, iar mecanismul de acţionare trebuie să poată fi manevrat prin intermediul unei chei fixe, sau printr-o roată de mână.

  (2) Culoarea hidrantului exterior suprateran trebuie să fie “roşu” conform ISO 3864: 1, 2, 3, 4, ISO 7010 şi SR ISO 6309.

  6.17. Acolo unde acesta este instalat, capacul hidrantului trebuie să fie fixat sigur în poziţie în timpul folosirii uzuale. Mijloacele de fixare trebuie să fie construite astfel încât să permită îndepărtarea capacului de către utilizatori autorizaţi dar şi să prevină îndepărtarea neintenţionată. Proiectul nişei capacului tijei trebuie să fie adecvat cu capătul tijei ventilului.

  6.18. (1) Hidranţii de incendiu subterani prin construcţie trebuie să permită racordarea hidrantului portativ prin rotire spre dreapta, standard de referinţă STAS 698-86 şi a hidrantului portativ cu robinete, standard de referinţă STAS 697-82.

  (2) Acţionarea hidranţii de incendiu subterani trebuie să se realizeze cu ajutorul cheii pentru hidranţi, standard de referinţă STAS 696-80 sau de alte dispozitive nedemontabile, montate pe hidrant.

  (3) Garnitura tijei hidrantului subteran trebuie să fie conform STAS 7277-86 sau SR 7278:1999 sau cu reglementări echivalente.

  Dimensionarea instalaţiilor cu hidranţi de incendiu exteriori

  6.19. Timpii teoretici de funcţionare pentru hidranţii exteriori şi tunurile de apă sunt de:

  a) 120 de minute pentru clădirile din categoria de importanţă normală şi cu nivel de stabilitate la incendiu III, IV sau V: clădirile civile, clădiri de producţie şi/sau depozitare şi clădiri cu funcţiuni mixte;

   b) 180 minute pentru clădirile de importanţă excepţională şi deosebită, clădirile înalte şi foarte înalte, clădiri cu săli aglomerate, clădiri de importanţă normală şi cu nivel de stabilitate la incendiu I sau II: construcţii civile, clădiri de producţie şi/sau depozitare, clădiri cu funcţiuni mixte, tunuri de apă şi racordurile fixe montate în bloc, depozite deschise precum şi clădirile agrozootehnice;

  c) 240 minute pentru rafinării, combinate petrochimice, protejate cu instalaţii fixe;

  d) 360 minute pentru rafinării, unităţi petrochimice, protejate cu instalaţii mobile.

  6.20. Numărul, tipul, distanţele de amplasare şi debitul specific al hidranţilor exteriori pentru stingerea incendiilor se stabilesc astfel încât, debitul de calcul al conductei de distribuţie a apei pentru stingerea din exterior a incendiului, Q(ie) [l/s], să fie asigurat pentru fiecare compartiment de incendiu, ţinând seama de schema adoptată pentru stingerea incendiilor (cu pompe mobile sau cu linii de furtun racordate direct la hidranţii exteriori).

  6.21. Numărul hidranţilor exteriori se determină astfel încât fiecare punct al clădirilor să fie atins de numărul de jeturi în funcţiune simultană, debitul însumat al acestora trebuind să asigure debitul de apă de incendiu prescris pentru fiecare tip de clădire.

  6.22. Numărul de incendii simultane care pot avea loc pe teritoriile operatorilor economici se stabileşte astfel:

  a) dacă suprafaţa teritoriului este mai mică de 150 ha, un incendiu;

  b) dacă suprafaţa teritoriului este mai mare de 150 ha, se consideră două incendii simultane, alegând două clădiri sau instalaţii care necesită cele mai mari debite de apă de incendiu;

  c) dacă în zona sau platforma industrială având o suprafaţă mai mare de 150 ha, se află mai mulţi operatori economici, fiecare cu incinta mai mică de 150 ha, alimentate cu apă prin reţele comune, reţelele din fiecare incintă trebuie să fie calculate considerând un singur incendiu, iar reţelele comune pentru două incendii simultane care necesită cele mai mari debite de apă;

  d) pentru zone industriale cu suprafaţa mai mare de 300 ha, numărul de incendii simultane trebuie să fie stabilit de comun acord cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă;

  e) pentru depozite sau grupe de depozite de cherestea, buşteni, traverse, lemne de foc şi depozite de cărbuni, având o suprafaţă mai mare de 20 ha, trebuie să se ia în calcul două incendii simultane, considerând două sectoare diferite care necesită debitele cele mai mari.

  6.23. Numărul de incendii simultane pentru centre populate şi zone industriale, în cazul în care se asigură alimentarea cu apă rece prin reţele comune, se stabileşte astfel:

  a) pentru centrele populate cu mai puţin de 10.000 locuitori şi o zonă industrială cu suprafaţa până la 150 ha, se consideră un singur incendiu, la centrul populat sau la zona industrială, unde debitul de incendiu este cel mai mare;

  b) pentru centrele populate cu populaţia cuprinsă între 10.000 şi 25.000 locuitori având şi o zonă industrială cu suprafaţa până la 150 ha, trebuie să se considere două incendii simultane, unul la centrul populat şi unul la zona industrială, sau amândouă la centrul populat, dacă rezultă în ultimul caz un debit mai mare;

  c) pentru centrele populate cu mai puţin de 25.000 locuitori şi o zonă industrială având suprafaţa peste 150 ha, trebuie să se ia în calcul două incendii simultane, unul la centrul populat şi unul la zona industrială sau ambele la centrul populat sau zona industrială, corespunzătoare debitului de incendiu cel mai mare;

  d) pentru centrele populate cu populaţia egală sau mai mare de 25.000 locuitori, având o zonă industrială cu suprafaţa mai mare de 150 ha, numărul incendiilor simultane şi debitele de calcul se stabilesc separat pentru centrul populat, pe baza datelor din anexa nr. 6 şi separat pentru zona industrială, după care se însumează debitele de apă pentru incendiu.

  6.24. Repartizarea incendiilor simultane se face astfel încât un incendiu să revină unei suprafeţe locuite de cel mult 10.000 locuitori.

  6.25. (1) Distanţele de amplasare a hidranţilor de incendiu exteriori se stabilesc în funcţie de raza de acţiune a hidranţilor care se consideră de 120 m când presiunea apei necesară la hidranţi este asigurată de reţeaua exterioară, de (100 ….. 150) m în cazul folosirii motopompelor, funcţie de performanţele tehnice ale acestora şi de 200 m în cazul folosirii autopompelor. La stabilirea distanţelor de amplasare a hidranţilor exteriori pentru incendiu trebuie să se ţină seamă şi de faptul că înălţimea protejată a clădirilor din exterior nu depăşeşte 45 metri.

  (2) Amplasarea hidranţilor de incendiu exteriori în localităţi se asigură conform reglementării tehnice specifice.

  6.26. Hidranţii exteriori de incendiu ai reţelelor de joasă presiune se amplasează la 2 m de bordura părţii carosabile a drumului;

  6.27. În terenurile sensibile la umezire pe lângă distanţele impuse de condiţiile de siguranţă trebuie să se ţină seamă că distanţa faţă de clădiri să fie de o dată şi jumătate înălţimea stratului de pământ sensibil la umezire.

  6.28. Debitul specific al unui hidrant exterior pentru incendiu se consideră de 5 l/s. În lipsa unor măsurători asupra variaţiei debitului hidranţilor de incendiu exterior fără furtun, acesta poate fi stabilit în funcţie de presiunea din reţeaua de alimentare cu apă.

  6.29. Presiunea minimă la hidranţii de incendiu exteriori de la care se intervine direct pentru stingere, trebuie să asigure realizarea de jeturi compacte de minimum 10 m lungime, ţeava de refulare acţionând în toate punctele, cele mai înalte şi cele mai depărtate ale acoperişului (stivelor), cu un debit de minimum 5 l/s.

  6.30. Presiune minimă (măsurată la suprafaţa terenului) la hidranţii exteriori de la care intervenţia pentru stingere se asigură folosind pompe mobile, trebuie să fie de minimum 0,7 bar (7 mH(2)O).

  6.31. Debitul de calcul pentru stingerea din exterior a incendiilor şi numărul de incendii simultane pentru centre populate se determină pe baza datelor din anexa nr. 6.

  6.32. În cazul în care operatorii economici sau zonele industriale au instalaţii comune cu centrele populate, la determinarea numărului de calcul al incendiilor simultane se iau în considerare şi prevederile din SR 1343-1:2006.

  6.33. Debitul de calcul al reţelelor exterioare comune de alimentare cu apă pentru nevoi menajere, industriale şi pentru stingerea incendiilor, se determină cu relaţia:

 

        q(c) = K(p)[ Σ q'(ci) + Σ q'(ce)]+ q(ie)

                    i=1        i=1

    în care:

    q'(ci) – este debitul de calcul al instalaţiei interioare pentru fiecare clădire sau grup de clădiri de acelaşi fel, la care nu s-a luat în calcul 85% din debitul de apă necesar duşurilor sau băilor şi debitul pentru spălarea utilajului tehnologic şi pardoselilor, în l/s;

    q'(ce) – debitul de calcul al consumatorilor din exteriorul clădirilor mai puţin debitul de apă necesar pentru stropit străzile şi spaţiile verzi, în l/s;

    q(ie) – debitul hidranţilor exteriori pentru toate incendiile simultane, în l/s;

    K(p) = 1,10 – coeficient pentru acoperirea pierderilor de apă.

  6.34. Dacă debitul de calcul pentru alimentarea cu apă a instalaţiilor interioare pentru stingerea incendiilor este mai mare decât debitul de calcul pentru hidranţii exteriori de incendiu, prin aplicarea relaţiei de la art. 6.33 se poate obţine un debit de calcul mai mic decât cel necesar şi pentru evitarea subdimensionării reţelei exterioare se verifică debitul de calcul cu relaţia:

    q(c) = K(p)[ Σ q'(ci) + Σ q'(ce)]+ q'(ie) + q(ii)

   în care q'(ie) este debitul de calcul al hidranţilor exteriori calculat pentru numărul de incendii simultane mai puţin un incendiu, q(ii) este cel mai mare debit de calcul al instalaţiilor interioare de stingere a incendiilor iar q'(ci), q'(ce) şi K(p) au semnificaţiile din relaţia de la art. 6.33.

  6.35. Debitul de calcul pentru un incendiu, al conductelor de distribuţie care alimentează cu apă două sau mai multe sisteme de stingere (protecţie) a incendiilor, se determină, după caz, prin însumarea debitelor de calcul ale instalaţiilor prevăzute să funcţioneze simultan.

  6.36. Calculul hidraulic de dimensionare şi de determinare a pierderilor totale de sarcină ale apei, în conductele reţelelor ramificate, se efectuează mai întâi pentru traseul principal (cel mai defavorabil), determinându-se sarcina hidrodinamică necesară a apei reci în punctul de racord al reţelei exterioare la conducta de serviciu a sistemului de alimentare cu apă a localităţii, H_nec [mH_2O], iar ramificaţiile se dimensionează în limitele sarcinilor disponibile din nodurile respective ale traseului principal. Sarcinile în exces se pot prelua prin robinete de reglaj sau prin diafragme calibrate, dimensionate corespunzător.

   6.37. Calculul hidraulic al reţelelor exterioare inelare, se efectuează prin metoda compensării pierderilor totale de sarcină pe fiecare inel al reţelei.

  6.38. Debitul specific al unui hidrant exterior şi debitul de calcul al instalaţiei se determină în funcţie de lungimea jetului compact necesar intervenţiei, destinaţia şi caracteristicile construcţiei protejate.

  6.39. Lungimea jetului compact se alege conform Anexei 14bis astfel încât să se asigure intervenţia pentru stingerea în cele mai îndepărtate puncte combustibile din spaţiul încăperilor.

  6.40 (1) Debitele de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor, q(ie), la clădiri civile cu excepţia locuinţelor sunt date în anexa nr. 7, la clădirile de producţie şi depozitare în anexa nr. 8, la clădirile monobloc în anexa nr. 9, la depozitele deschise de cherestea în anexa nr. 10 la depozitele de buşteni, traverse de cale ferată şi lemne de foc în anexa nr. 11, la depozitele de rumeguş şi tocătură de lemn în anexa nr. 12, la depozitele de talaş în anexa nr. 13 şi la depozitele de cărbuni în anexa nr. 14.

  (2) Debitele de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la construcţiile agrozootehnice sunt:

  a) 5 l/s pentru construcţii cu nivel I şi II de stabilitate la incendiu, precum şi pentru construcţii cu nivel III-V de stabilitate la incendiu cu volum mai mic de 1.000 mc fiecare;

  b) 10 l/s pentru construcţii cu nivel III-V de stabilitate la incendiu, cu volum de peste 1.000 mc fiecare.

  6.41. Presiunea minimă necesară la ţevile de refulare trebuie să acopere pierderile de sarcină pe furtun şi să asigure realizarea debitului specific şi lungimea jetului compact necesar intervenţiei, conform art. 6.38.

  6.42. Numărul, tipul, amplasarea şi debitul specific al hidranţilor exteriori se stabilesc astfel încât să se asigure debitul pentru fiecare compartiment de incendiu, ţinând seamă de soluţia tehnică adoptată pentru stingerea incendiilor, dacă se asigură de la pompe mobile sau cu linii de furtun racordate direct la hidranţii exteriori.

  Sună
  Cere Ofertă